Viață de familie

Parcă ieri mi-a șoptit Maricica
Vestea bună că eu voi pleca,
Să muncesc într-o țară în care
Orice prost poat’ să facă ceva!

Și-am plecat să o fac fericită,
Nu-ș’ cîți ani am trudit la căpșuni!
Ea mi-a scris într-o zi că-i trudită,
Si că popa îi spune minciuni!

Iete… popa o pune la muncă…
Că o minte ades… înțeleg!
Mi-amintesc ce–mi spunea preoteasa,
C-al sau popă e, doamne, beteg!

Așa că i-am scris: Maricico, te minte,
Acel popă de care mi-ai scris…
Dar ea mi-a răspuns în scrisoare:
Altu-i Popa de care ți-am zis.