am mai murit și azi încă o dată
știu, ai să râzi că mai sunt în stare
să scriu un poem
doar versurile mă pot cuprinde
înecându-și brațele în mine
sezonul decojirii
rămân cuminte, neatinsă
ghicind în palme cum
traversez continente
nu schimb cu nimic viața străzilor
dacă totuși mă vezi adună-mă în tine
din când în când am să-ți beau tristețile
din când în când am să-ți ies prin vene
să privesc spre cochilia lăsată în cartea de poezii