cineva îmi retează aripile
mi le taie mereu în linie dreaptă
sperând c-am să cad din înaltimile mele albastre
zpre zona cenușie a lucrurilor inutile

eu nu sunt pasăre
ți-am mai spus sunt doar o castană coaptă
ce cade din coaja ei verde
și se amesteca cu alte castane
pe care cineva le va culege
și le va pune în cuptor,
le va da altuia să le mănânce și va rade
de plansul lui la atingerea mea.


eu n-am sa mor
culoare transformată într-o altă culoare
voi trăi veșnic


cineva îmi retează inconștient aripile.
eu nu sunt pasăre
sunt doar o culoare
care se transformă într-o altă culoare,
așa cum ziua se preface în noapte
coconul în fluture
timpul mi se așeaza greu pe umeri
dar nu sunt tristă
sunt doar un munte cocosat
din vârful caruia în fiecare dimineață
iese din ou soarele