se crapă de ziuă
într-o dimineață ploioasă de vară
când toți porumbeii stau pitiți la pervazul meu
plouați și zgribuliți,
cu capul într-o parte unul mă fixează
cerșind după câteva firmituri de pâine,
rândunicile fac rotogoale în văzduh
căutându-și perechea într-un joc amețitor,
mașinile gonesc prin bălți cu nisip,
oameni cu umbrele deasupra capului
fac pași grăbiți prin ploaie,
doar o fată stă în stația de autobuz
hainele îi sunt toate ude
așteaptă înfrigurată să ajungă la un loc călduros
nimeni nu o vede,
toți au o perdea pe ochi brodată cu propriul interes
fiecare își urmează cursul zilnic
ignorând capriciile vremii.