Îmi plac poeziile fără de rimă.
Le citesc odată,
de două ori,
fără să clipesc,
și îmi spun:
mda!...câtă idee!
Încerc să le cânt căci nu erau cântate.
Încerc să le povestesc căci nu erau povestite.
Încerc să mi le amintesc căci nu erau memorate
și apoi să le recit, seara, copilei mele
dar nu !...
nu !... ele nu au fost recitate
ci doar așa,
văzute,
pipăite,
lăudate!
-,,Tati?!'' îmi spune Teodora,
,,ele nu o să fie niciodată cântate, amintite, povestite
pentru a nu le face țiganii manele, știai?''

Mda! Câtă idee!!!