lacrimile acestea au avut sânge în căderea lor
parcă sunt păcate cu aripi lipite de trup

dar cine știe
cine știe câte icoane au sculptat în unghii
cine știe câți prunci le-au supt de singurătate
cine știe de câte ori cad în lumină sfinții
cu evantaiele până în inimă înapoi
nu scapă nimeni nu scapă nimeni
suferim și lăcrimăm
iubim și lăcrimăm
parcă suntem un robinet cu vene energetice
pompând zile
pompând oameni
pompând dumnezei
până când lacrima ca dintr-un cazan cu tescovină
o bea cerul
o bea pământul
o soarbe trupul în genunchi

lacrimile acestea au avut sânge în căderea lor
și sfinții le poartă aripi pe umeri