am oprit timpul între două clipe
să te prind de aripă
am scăpat trenul printre degete
m-a durut mâna ta întinsă spre infinit
vedeai lucrurile atât de departe
eu nu îndrăzneam să îți spun "soare"
copacul arunca în noi cu săgeți arse
prindeam un cupidon și-l răstigneam în cuvinte
zâmbetul tău se plimba pe o stradă secundară
a sufletului meu
într-o masină erai cu gândul la mine
eram gelos privind oglinda retrovizoare,
îmi venea să sparg,
să arunc bucățile deasupra
șoselei ce pornea din sufletul meu și se sfârșea
în aripa ta.