Umbra mea și cu mine
mai apropiate decât două surori siameze,
de multe ori nu încăpem în același spațiu.
Uneori ea trece nevăzută, ascunsă,
în timp ce eu o calc în picioare cu indiferență,
alteori o alung, dar ea nu pleacă,
o evit, nu mă ascultă,
m-aș îndepărta, dar nu mă lasă.
Ne ținem de mână, cu iubire, cu ură,
impregnate fiecare de mirosul celeilalte,
pândindu-ne reciproc pulsurile,
întrebându-ne al cui va tăcea primul.
Apoi deodată ni se face frică,
ne strângem una în alta
și așteptăm ziua următoare.