Cu al meu suflet prins intr-un pian tăcut,
Mă mai deștept ades in unda dimineții,
Și iar iubesc un cântec prea umil dar plăcut
Și tot adesea plâng când trece umbra vieții.

Cu ochii larg deschiși și buzele secate,
Cu sufletul pribeag și stramtorat de ploaie,
Ating pianul negru și clapele se-ndoaie,
Și trist se tânguiesc cântând mereu balade.

Și ca un vis e drumul când vreau să mă trezesc,
Visez mereu balade cântate din pian,
Eu vreau să-mi trăiesc viața,de rele mă feresc,
Și vreau doar fericire chiar de iubire n-am...