venele mele, izvoare, pline de rodie mă furnică,
pieptul se umple de arome și trufaș se ridică,
ochiul de corb din mine caută lacom fărâmă
de conștiință și hulpav înhață file de povață.

venele mele,izvoare, sunt petrecute de încinsa horă.
copacii își scot mugurii, ochiul de detaliu agață
fir de floare crescută gingaș și timid în glastră;
libertatea-n oceanul omenirii, ești, tu așezat pe-o plută.

venele mele, izvoare, ahtiate de liniște sucombă.
prostația lumii învrăjbite clocăind de reaua ură
dezminte lașități, pădurile înverzesc și păsări cântă
sub cerul meu unde îngeri și divin mă binecuvântă.