mă latră câinii
mă întorc din vârf spre
anotimpuri
îmbătate de tempera unse pe
coajă de mesteacăn

frica ridică picioarele umflate
de curbele în ultima clipa
pașii se înfig în obraji
înscriși în testament

îți amintești
pe banca scorojită
în inima târgului
miroseam a lapte și bere
de întorceau soldații capul
un domn cu pălărie
insugrat în parcul
golit de poliție

nu fumați copii
nu e bine la singurătate

da
alexei
nu e bine la singurătate
atâta tutun și vin


de departe
latră câinii
se sparge oglinda singuratații
în colțuri
grele si gri