Am aruncat o haină veche
cu nasturi mari, ca ochii ei de odinioară.
I-am aruncat ochii
cu gândul să-i păstrez într-o fotografie,
de când cumpăra batoane și covrigi de la chioșcul școlii.
...când se umplea de mac la gură
și alerga grăbită, cu pași inconștienți, pe asfaltul dimineții.

Pliez fotografia și închid pleoapele verzi,
Culori atente își reiau conturul
într-un ritm vechi, de vals și coarde.
Iar ea, din lumea ei de-odinioară,
tacticoasă și tandră,
pliază vise în sertare spațioase de stejar.