de cînd am plecat mama are o streașină la frunte
tata o are pe mama
iar împreună au jilțul de la poartă în fiecare seară cînd apune

nu mi-e dor de ei
dacă mi-ar fi dor
ar fi ca și cum aș fi pierdut
două pietre după care-mi iau de obicei reperele

ei știu că nu mă mai întorc niciodată
tata ascultă la telefon poveștile mele despre întoarcere
iar mama îl ascultă pe tata

aceste cuvinte le-am scris pentru fiul meu
e bărbat de acum are optișpe ani
a plecat
eu m-am făcut streașină la casă