aș vrea să pot să omor toți oamenii pe care-i iubesc

cum venele mele se continuă în ei
cum îmi fură ei spuma
cum limbile lor îmi curăță ochii

și fiecare dimineață îmi bușește lumina de stomac
și fiecare dimineață nu mai înseamnă nimic pentru mine

ultimul ucis vei fi tu
la sfârșitul acestor cuvinte o țeavă de pușcă
de vânătoare se va lipi de ceafa ta
și ultimul lucru la care te vei gândi va fi tecstul ăsta
vei căuta o salvare un cod între cuvintele amestecate
dar nimic

voi apăsa pe trăgaci
în liniștea de rahat a camerei tale
creierul ți se va împrăștia pe monitor
sângele pic-pic pe tastatură
uite ce mizerie ai făcut
cu firea asta a ta însetată de estetic
cu firea ta iscoditoare

nu mă interesează cine ești
trebuie să mori și tu

când citești astea
eu deja încep să te iubesc