Ploua mărunt peste cimitirul dintr-un sat,
Maria îl ingropa pe Ion, ultimul ei barbat.
Plângea incetișor ștergându-se pe furiș la nas,
În timp ce rudele iși luau de la Ion bun-rămas.
Preotul cel tânăr începu o predică frumoasă,
Parcă nimeni nu se mai grăbea să ajungă acasă
Cimitirul a rămas pustiu ca și acel mormânt,
Lumea plecase si Ion dispăruse sub pământ.
Singură, Maria pe geam, către cimitir, se uita
Și preotul cel tânăr ce frumos mai predica