nu cred că aș putea cândva descrie
cum călăream râzând tu cal eu călăreț
cum ocoleam oval o masă fumurie
cum mă țineam copil de draperie
și încercam să-mpusc teribilul mistreț

speram că poți rămâne în copilărie
că lumea sufletul nu poate să ți-l schimbe
vroiam să stăm mai mult la berărie
să ciocnim tare halbele cu bucurie
și gândurile noastre împreună să se plimbe


doream să te cunosc cu mult mai bine
să-mi zici din tinerețea ta aristocrată
pe munți să căutam tufișuri de afine
să citim cărți întregi despre albine
să te țin atunci mai mult în minte tată