Închizând ochii pentr-o clipa

Eu mă scufund in nemurire.

Mă poarta visul pe-a lui aripa

Si-ncerc sa mă desprind de mine,

Sa mă ascund sub umbra deasa a constiintei adormite,

Sa plâng, sa râd, sa cânt in voie fara sa mă asculte nimeni.


Căci eu nu vreau sa mă intelegi,

Si nici nu vreau ca tu sa crezi ca am nevoie de iubire.

Nu vreau nimic din ce-mi oferi.

Vreau doar sa mă desprind de tine.

Așa-mi sopteste in minte un gând,

Deși nu cred ca e mai bine

Ca fiecare sa imparta ce e al sau doar cu sine.


Zbătandu- mă in neputința luciditatea mă cuprinde,

Si încet încet revin la viata.

Din ce-am trăit in nemurire ramane doar slaba speranță

De a putea striga in lume:

„Rupe din mine ce e al tău si-apoi desprinde-mă de tine !”