Mă ridic din gânduri cu înfiorare,
Liniștea în juru-mi tristă se coboară...
Apăsarea-i crudă însă nu mă doare
Și e prima oară.

Împrejur privirea mi-o rotesc atentă;
Teama de-altădată însă nu m-atinge...
O înlătur leneș, cu-o mișcare lentă
Ce încet se stinge.

E un miez de noapte blând ca niciodată;
Întrevăd deasupră-mi dimineți supreme...
Noaptea însăși cade, grabnic destrămată,
Adormind devreme.