Zidire

Închis în singurătate... În cușca clădită în juru-mi pe nevăzute. Întindeam mâna. Dar somnul se năruia cu fiecare vis, cu fiecare cădere... Am întins mâna și m-am aflat eliberat, veghind ca un pescăruș ușoara plutire a apelor, nașterea codrilor, învăpăierea stelelor...
Închis în singurătate, uitasem pe buze sărutul tău adolescentin călcând dureroasele ploi în cuvinte.
Uitasem în suflet dorul de tine. Tăcut, înfrânt, căutam Îngeri să mijlocească drumul dintre noi...