oare e drept să iubești marea
ca pe o femeie albastră cu nuferi în palmă?
m-ai întrebat apoi brusc am tăcut amândoi...

ai fi vrut atunci să îmi poți citi gândurile
sau poate că deja mi le citeai
cum o făceai în fiecare joi seara când te iubeam
abia atunci îmi spărgeai buzele
mi le făceai țăndări
mi le striveai sub greutatea buzelor tale

dar mie mi se părea că fac dragoste
cu ielele într-un lan de maci
și că răsuflarea ta e defapt vântul
ce adia ușor prin părul lor despletit...