Cândva, demult,
am ascuns undeva cheia vorbei.

Azi se zbate fiorul cuvântului
în odăile întunecate
ale temniței.
Cu lacrimi în ochiul vinovatei
te rog să deschizi
porțile.

Mă priveși ca și cum n-ai știi
ce-s acelea încăperi
închise.
Probabil te-am învățat să simți
întunericul mângâindu-ți
interiorul.

Tu surâs... eu întrebare...

Port păcatul celei ce vrea să evadeze
din propria închisoare.