Oare

Mai este, oare, Doamne, pe lume vreo chilie
În care se adună chiștoace de țigări
În loc de rugăciune? Și-n loc de proscomidie,
Să îți compună nervii canon de lepădări?

Mai este, Doamne, oare, ceva din Tine-n mine?
Computerul pe masa, și mintea calculând
O viață prin hățișul piroanelor de bine,
În crucea-Þi de hârtie, pe care scriu: Ce vând?

Mai este, oare, Doamne, ceva ce nu se vinde?
Și dacă nu se vinde, mai ai Tu, Doamne, preț?
Cu ce îmi cumpăr mâine, familiei, merinde,
De nu fac din Creația, și Duhul Tău, comerț?

Mai este, Doamne, pacea în care robul are
În Tine, sobă, casă, merinde, și toiag?
Atâtea dai, de milă, și rabzi, doar supărare,
Încât îmi pare Raiul, al Iadului meleag -
În care, după Legea-Þi atotstăpânitoare,
Dai bine, la nemernici, și răul, celui drag…