Sub farmecul tandru de mare om,
Ascunde întunericul jalnic în ton.
Aruncă pastile în aer, cică-i bonom,
În pielea ce-ascunde un mare afon.

L-accptă speriați, feriți și mulțumiți,
Că nu-i agresiv pe munca și al lor bun.
Surle și tobe bat necontenit în minți,
Când paiul ridică e sărbătoare cu sfinți.

La ce bun acuma soiosul în van să dea
Curs tuturor celor nebuni fără de stea.
Cărarea și-o pierde e liber făr’ de perdea,
Pe chipu-i disprețul e acru așișderrea.

Ce bun să las în grija lui pierdută,
Când lumea i s-a dus; lovită, frântă.