Prin cețuri pale se ridică
Un soare palid, canceros,
Ca o candelă aprinsă
În cavou întunecos...

Descărnate crengi, uscate,
Pomii-ntind ca rugăciune!
Totu-i stins, nu se mai poate
Să se-ntâmple o minune...

Ca-ntr-o sumbră simfonie
Trec cadavre vii pe stradă...
Nimeni pe-altul nu se știe,
Nu au ochi să se mai vadă...

Moartea e regina zilei!
Moare parcu-ncet în toamnă,
Moare trist, bolnav, orașul,
Moartea ne e astăzi doamnă!

Și-n acord de marș funebru
Ne petrece răsăritul
La cavouri, la morminte,
Să ne regăsim sfârșitul.