Ce-mi clatină pământul oare,
Ce hoarde macină pământul sub el?
Sălbatică mânie-mi pare,
Plecată cu cerul paralel.

Sunt eu stăpâne în crâng,
De frică și de jale stau pitit,
Nu vreau de frică să împung
Ființa ce veșnic s-a chircit.

O rază arată-mi rogu-te
În semn eu bun voi încerca să fiu,
De nu mă crezi că-s bun arată-te
Și judecă-mă după al meu chipiu.

Sunt sufletul pierdut în ambră,
Căzut din lumea ta cea milenară.