Plouă și încep să geamă norii de plăcere
Vântul se simte vinovat și învăluie totul în tăcere
“Taci!...” Iubire oarbă, picătură de păcat,
“Nu e nevoie de cuvinte...” îi spuse și a plecat
Peste umbre crește iarba năpădită de orgasme
Pământul freamătă și i se simte răsuflarea
Corpuri sfârtecate de fantasme
Acoperă marea
În porii deschiși de dorință se ascund firicele de nisip
E vremea pentru streap –
Dezgoliți,
Uimiți,
Fir-ați să fiți!