ca atunci când mă îndreptam spre nonstop să-mi iau hârtie igienică și fulgi de porumb
și auzeam parțial melodia din căști-
deși exact tușele astea muzicale mă conectează la-
când s-au ridicat sus, sus de tot ciorile
se grupau în modul acela straniu, haotic, dar totuși organizat, într-un fel care-mi scapă
știu că am zâmbit prostește și chiar m-am gândit că era un decupaj reușit,
cu ciorile miorlăitoare-puteam să jur că
dacă ar fi zburat mai jos, le-am fi putut zări cu toții
cozile de pisică
probabil de asta am început să mă simt ca un șoarece
și totul s-a surpat