ianuarie

ție îți place să te crezi bărbat de viță nobilă
prin felul în care tragi scaunul fetelor la masă
și le aștepți pe ele să ia prima îmbucătură
ție nu-ți miros picioarele, pentru că le dai cu spray-uri sau alte prostii comerciale
tu nu râgâi după masă pentru că e urât
ce dacă e sănătos
iar în pat nu îți dai drumul niciodată deasupra ei
ci numai într-un prezervativ cât se poate de gros

‚ce oribil e sexul sălbatic’ îmi spuneai odată
ca și cum pe mine m-ar fi interesat
eram în camera ta cu geamuri mari și tablouri imense
afară ningea, iar zăpada se lăsa întinsă ca o curvă
jucam șah, zâmbeai idiot de parcă mutarea pe care tocmai o făcusei era decisivă
eu mă plictiseam
căscam și pierdeam nebunii
apoi mi-ai oferit un pahar de vin
‚vrei să mi-o tragi?’ te-am întrebat



februarie

nu am făcut nimic în seara aia pentru că ție ți se părea grosolan să te întreb așa ceva
ca o studentă de mâna a cinșpea
mă rog,
mi-aș fi dorit să mă vrei în timp ce îți prinsesem regele în colț
dar e ok și așa
pentru că, e adevărat,
nu am mai jucat șah niciodată cu un frigid

apoi te-am văzut cum strângeai de mână o fată în fustă albastră
de sub care ieșeau grotesc ciorapii agățați
v-am surprins mai târziu pe ea întinsă ca o lepră pe pat
și pe tine în genunchi în fața ei
ca o târfă de doi lei