- I -



Nu-mi justific crima,
oh, suflet divin!
Nu ți-am refuzat o viață,
ți-am refuzat un chin…

Remușcarea pântecu-mi despică…
transpirația cleioasă,
în cheaguri se adună…
zbor, nu sunt cu tine.

Simt cum te absorb!
Te doare, știu!
În mama ai încredere,
te va scuti de chin…

- Mincinoas-o și perfid-o,
te blestem pe veci,
a vieții fericire
nicicând să n-o găsești.


- II -


Lespezi reci și-ntunecate
plămânii îmi zdrobesc,
răcnete-nfundate
viața o cerșesc.

Rugi, blesteme,
spre cine să le-ndrept?

Pământul geme,
cerșește pentru mine:
o ultimă suflare.

- M-ați îngropat în nepăsare...