Sa simti cum te pandeste moartea,
Trezindu-te tarziu in noapte,
La ceasul cand trebuia sa mori.
Legat esti in camasi de forta,
Cu lanturi prins de zidul lor.
De-ai tai ce te-au iubit ca geniu,
Inchisute-au la loc de veci,
La ospiciu viata sa-ti petreci.

Nebunie timpurie te-a lovit.
imperiul tau,apus a fost demult,
Crezut-au ei vazndu-te infirm,
Dar glorios ma simt in lupta,
Mintea-mi de ganduri se infrupta,
Am moartea voastra scrisa in vene!
Dar mantuirea mi-o petrec,
Sezand pe spate in miez de noapte,
Cutit,adanc,infig in piept.