Am înfrînt

în cele din urmă am urlat
cum urlă glonțul
în sînge de inimă crudă scăldat
am căzut în genunchi
la picioarele spaimei
și iarăși am urlat
ca un rege răpus
de spada ruginită a morții
ca un leu bătrîn care nu știe
unde să-și lase oasele
tocmai de aceea din mine n-a mai rămas
decît un răget prelung
și-o întrebare...
ce-a fost mai întîi: curajul sau frica?
știu doar că dragostea le-a inventat
pe amîndouă în grabă
și mi le-a lăsat mie
să pot învinge cu ele
iar eu am înfrînt