Dintr-un subiectivism patetic
Regretam reclama cu carbogazoasa.
O asemănam cu o zi de vară,
pe când afară era toamnă.
Și de aceea o regretam.

Din nou să-mi fugă ochii spre nimic,
Dar știu că nu îmi voi uita niciodată casa.
O asemănam cu un gol, dar de-afară
recunoșteam muchiile unui cub, în plină toamnă.
De asta nu o regretam.

Accesul de furie, limitat de propriul fizic,
Niciodată nu persistă spre a-mi mânui coasa.
Îl asemănam cu o forță negativă, aproape funerară,
pe când mă lăsam dezintegrat mai degrabă de toamnă.
Și pentru aceasta nu-l regretam..

Dar, dintr-un subiectivism patetic
Regretam reclama cu carbogazoasa.
Se asemăna cu zilele de vară,
pe când afară se apunea a toamnă.
De aceea o regretam.