Suflet pustiit




Cuvantul tau invaluit acum de
, acoperit intr-o amintire sublima
Mi se inchina vesnic,crezand ca eu sunt gandul inmormantat in drumul distrugerii,
Aud soapte pline de rugaciuni stangace, invrajbite de o sangeroasa sinucidere
Calea mea e impreunata cu muzica, calauzitoare spre un nimic fortaret,
Clopotele ma alina, ma inmaneaza infinitului captivant al singuratatii
Netrupescul efemer contopit parka cu sangele meu rece zboara si curge in mine,
Cerul a disparut, era si el aievea, domnea inceputul, originea, agonia,
Cand m-am intors te-am privit si-am inteles neputinta vinovatiei istovitoare a privirii tale,
Curand am simtit si ploaia, ma cuprindea cu stropi ei de oglinda impovarati de puterea curatiei
Erau doar lacrimile tale sangerii, se asterneau pe obrazul meu cerand vindecare…
Am stiut ca in ratiunea mea se afla un rest de binecuvantare,
Si ti l-am daruit…