Reclam că mi-ai luat fără voie ce n-aveam,
Mi-ai răspândit frumoasele-mi albe clipe,
Ce cu drag în unduitele ape, pe vase le purtam.
Acum sunt singur, pe întinsele ape, arunc nisipe.

Mi-e foame mănânc, mi-e luptă mă-ncing,
Frumoase sunt clipele prinse de încleștare.
Sunt silit ca să dau și atunci împung,
Secerat mă prăvăl fără voie în mare.

Doar spicul fragil, cu boabele coapte eu sunt.
Mă rostogol, renasc pe lume, veșnic râzând.
Spadele reci, mânuite haotic, stângaci eu înfrunt,
Mă doare acum, mâine eu nu mai răspund.

Analizez tăcut, lupta dintre apă și nisip,
Sunt amundouă gurmande, de viață atip.