desecare în ochii tăi am fost tot timpul un zid/ mă întreb mereu dacă te-ai aruncat în cele din urmă/ să văd cum zbori și te zdrobești/ ochiul clipește încă și din el orbitor se zdrobesc de pereți CD-uri cu amintiri/ foame/ pahare/ porțiuni de sirop se grupează în placentă te durea dar nu spuneai nimic/ nici eu/ mă îndreptam spre locul-celui-ce-nu-contează/ când eram copil locul acesta era pe balcon apoi în mașină/ citeam în farfurie un roi orbitor cu picioare feminine se îndrepta către mine și mă citea creț/ mi-e dor să mă hrănești din nou până la urma locul-celui-ceștimnoi/ locul unde te-ai fi zdrobit

nu m-am hrănit azi practic o religie a desecărilor și am reveniri dese în lumea-ecran/ nu ai de unde să știi locul acela este de fapt un copac tăiat din care nu cred că mai există nici buturuga până acolo am zburat mai departe au fost doar locuri în care îți dorești să ajungi cu orice preț/ pe capul meu fără preț/ pe dinții mei ca ruina unui copac distrus/ singurele locuri în care nu ajungem sunt cele din zbor

două bufnițe mi-au înnobilat casa/ nu locuiesc cine știe ce acolo însă ele își ascut pe la 2 noaptea ciocurile de marginea patului/ în ritm febril îmi beam ceaiul și mă comportam orbitor în fluxuri dure de reziduuri antibioticale/ bufnițele făceau ouă le cloceau și eu nici măcar să ajung să le arunc de la balcon nu puteam/ pe marele meu balcon păsările de noapte și-au făcut regat/îmi udă trandafirii japonezi noaptea îmi crestează umărul când mă sprijin de ceai ca să ajung în baie/ în timpul verii dacă mă ridic din pat cuibul lor se topește ca un disc solar și se prelinge peste margine în parcare îmi incendiază mașina