neîmblânzită

știu că vine

simt că vine
clipa cu gheare și colți
ce-mi zâmbește vicleană

și totuși te iubesc

flămândă ca moartea ce-mi iese în drum
și mă umple de lene

......

în mod normal
tabloul e atât de realist-
pe străzi copacii ne privesc prelung,
noaptea se subțiază și noi
alunecăm grăbiți în pântecul iubirii
ca într-o poveste

maestre timp acoperă-mi surâsul cu mister.

de ieri
o toamnă circulă nebună prin aorta noastră

......


ce vreme nebună
și-ntre noi ce dor.
în mintea mea
se-nghesuie cuvintele-ngrozite de furtună.

nopți umede și reci asemeni ghilotinei cad.

amuțesc Doamne,
amuțesc
gândurile mele ce-ngheață la poarta luminii.