O făptură albă s-a oprit și plînge
într-un turn deasupa unei gări pustii,
demonul sublim al poeziei
e-ncurcat la nunta unei mori de vînt,
de atîta pace, s-au urnit castanii
și-au luat-o razna-n stoluri argintate
tropăind pe țigla bunului pămînt.

Somn ușor prieteni,
eu voi sta de veghe
în cea mai ciudată noapte dintre nopți,
poate vine fata preschimbată-n dafin,
poate vine dulful unei mări uitate,
poate cerbul tînăr va izbi în porți