Îmi vâjâie-n tâmple zeci de bucăți
din ciutura scurtă a timpului meu
și grelele vorbe, ce sunt cu lopeți
mă fac să-mi ardă gâtul ce-i greu.

Îmi vâjâie-n tâmple sute și mii
de vreascuri a timpului ce-i crud
mă las păcălită de ceasul ce-i surd
și-mi țăcăne-n tâmple, mai pot doar să-l ud.