Inimi de pământ

De ce Þi-au pus, Fecioară, bancnote pe icoană?
Bancnote verzi, bancnote umile, de 1 leu?
Să Îți plătească, Maică, durerile din rană,
Când răstignit pe carduri, e bunul Dumnezeu?

De ce, apoi, cu gura, căutând un loc, pe care
Sărutul să și-l lase, pe bani au sărutat?
Þi-au dat parale Þie, din toată Lumea, mare,
Și, cocoșați de dăjdii, nu Þi-au cerut, Þi-au dat?

De ce-au venit faliții, la Tine, să se-nchine,
Lăsându-și tot avutul, amar, și sărutat,
Măcar de-ai face, Maică, pe orbi, să vadă bine
Pe cei ce scot, pe lume, și viața, la mezat?

De ce, icoanei, prețul, cu urme de salivă
Au vrut nu să îl pună, să-l șteargă doar, de praf?
Să-Þi pipăie smerenia, Maicuță costelivă,
Întreaga Lumii fală, și-ntregul Lumii Staff?

Și cum priveam odată, cu scârbă, firfiricii
Cei puși peste icoană, spunând doar: Nu aici!
Când ei sunt disperarea cu care, sfinți, calicii
Cer milă pentru orbii nebuni, și măscărici!

Veniți, sărmani, să punem 1 leu lângă icoane –
Veniți, nebuni, saliva, pe lei, să ne-o lăsăm –
Căci spuneți voi, contabili, cât costă cei din strane,
Nedemni suntem a-i vede, dar să îi sărutăm?

Tu, Floare de Lumină, Tu, Maică Preacurată,
Îndură-Te, și ia-ne sub acoperământ,
Și biata noastra danie, ce-am sărutat, o iartă,
Căci Þi-am adus, din inimi, o mână de pământ…



21 noiembrie 2007