mi-au stors
peste suflet o felie de ger,
haita viciilor mi-au pus-o pe urme
și dorul mi l-au răstignit
pe buzele înfometate ale iluziei.
m-au aruncat poftelor erorii,
catastrofei m-au pîrît...
mi-au inflamat eșecurile
și idealurile mi le-au nituit pe eșafod,
să respire aerul sordid
de sub ghilotină...
Doamne,
cîte nu mi-au făcut oamenii!...
dar de învins
numai tu m-ai învins!