am învelit-o-n cuvinte
(Dumitru Cioacă Genuneanu)



Pe-o plajă mai pustie, lângă dig,
Umbla o fată goală și fierbinte
Ce tremurând mi se plângea “Mi-e frig”.
Și-atunci am îmbrăcat-o în cuvinte.

I-am pus pe umeri două substantive,
Pe sâni i-am pus un adjectiv – superb,
La mijloc pre-poziții, mai lascive,
Iară mai jos i-am pus... i-am pus un verb.

Ea mi-a propus -copilă fără minte-
Să procedăm la schimburi de cuvinte
Și aș fi acceptat, căci sunt un lord,

Dar mi-a cerut așa, fără rușine,
Un numeral prea mare și… în fine…
E clar c-a provocat un dezacord.