mi se ordonă să scriu un poem
noaptea ca un soldat dezertor aprinde lumii teama de mâine
alerg privesc peste umăr îngerul meu obosit
urmăritor acesta caută gleznei osul secundei
- așteaptă îndură apei ultima taină lasă-te pe tine de după ...
și merg mai departe singur la drum prin casa acestei femei ce grijește nu mie ci urmei ascunse printre friguri și ierburi
- așteaptă îndură și te lasă pe tine de după...
iar eu rămân iată curbat în oiștea acestui metal nu cumva fierarul de înger să scape secundei glezna acestui poem ordonat