Aș vrea să te pot auzi cântând
fantezia în care trăim;
aș vrea să te sădesc în vânt
și să te regăsesc în furtună, așa,
ca pe o bucată de ploaie
smulsă din cădere.
Rana din nori e chiar deasupra urechii
și picăturile ce se scurg prin locul gol din cer
îmi bat trupul, îmi bat sufletul;
îmi bat la ușă, îmi bat la geam;
îmi bat cuie în ziduri, îmi bat palmele pe cruce.
Tot trupul mi-e cruce;
tot trupul mi-e casă;
tot trupul mi-e trup
și asta de mult timp,
de când te caut și poveștile despre tine
se înmulțesc neîncetat.

Și acum
... te vreau cântând;
... te vreau sădind;
... te vreau regăsind veșnic
aceleași întrebări ce mă macină,
mai ales - cine ești?
apoi - de ce te caut?
și în sfârșit - de ce nu te găsesc?

Odata ce te voi găsi
îți voi asculta răspunsurile
și-ți voi spune cu-ncetul
A, D, I, O. Punct.