odată cu lumina, prin hârtia
cusută-n geam, a început să doară
și glasul negru-al frigului de-afară,
vestind colindul scurs din infamia
Crăciunului, în inima de ceară
a lumânării flasce și în mia
de hapuri ronde – daruri din cutia
lăsată-n noptieră de aseară;
pe-același drum aseptic o să cadă
și astăzi o tăcere mai puțin:
înveșmântat în haine de paradă,
bătrânul s-a-nvoit la un festin
în cer, semeț și-a prăvălit zăpadă
foșnind pe el, infirmiera, lin.

16 XII 2007