Prin tot ce credem, -n a zidului miros,
aroma de mizerii, ce-n jos ne poartă pașii,
și nu uităm apașii, ce ne vânează-n dos,
dar lași cătăm, prin roase mâneci, așii.

Nimic spendid, în tot ce iese-n sine,
adesea doar ce-i bine, e coborât din slavă,
și doar ce-i fad, e-nfățișat drept bine,
și tot ce-i înghețat, e prezentat ca lavă.

Închidem aparența, în dulcea ei găoace,
ce-ncearcă să ne-nșface în gura ei de grabă,
și totuși azi aducem tot viitoru-ncoace,
și-asupră ce va fi doar tu, mereu, întreabă.

***

Ne-ngemănăm în laxe circumcizii vrerea
și nu simțim cum curge-n vene reci durerea