Când plângi femeie toată apa lumii
Se află-n ochii tăi ca două lacuri
Ce oglindesc luceferi în hamacuri
Tinzând să cadă în tristețea humii.

Când lași să-ți cadă lacrimile-amare
Fără-a-ntreba ceva și făr-a cere
Parcă te pregătești de înviere
Topind în plânsu-ți ocnele de sare.

De-aceea nimeni n-are acest drept
Să-ți judece-n vreun fel firescu-ți plâns
În care duioșia lumii-ai strâns
Ca s-o păstrezi în sipetul din piept.