mereu știm că timpul s-a dus
că urmează altceva / un fel de a spune alt timp
mai altfel decât noi dansând Billie Jean
în anii 80

e un fel de a ne înălța pe vârfuri
printre coloane la Romană
cu o singură mănușă neagră fără degete trasă pe mână ca o stigmă
și cu o pălărie pe care o tot mișcăm
la fiecare rotire

un fel de a merge târșâit cu spatele la istorie
printre tuburi cu neon
aprinse brusc la fiecare cuvânt
pe un drum văzut doar de noi
ca o nepăsare cu șuvițe

un fel de ne retrage resemnați și mulatrii
în cutii muzicale
ca niște hituri îmbătrânind prin vinyluri

* * * * *

mi-am dat seama că nu cred în diamante

mai degrabă iau o piatră
și sculptez în ea
primele trei începuturi

primele trei mișcări
primele trei fete
primele trei săruturi / primele trei țigări


primele trei breakdance-uri
pe holurile școlii generale nr. 164
drumul taberei - bucurești