*

Inima niciunei lumi, de stele n-aparține,
făcând un pas de pe un an pe altul. Cine știe
să-și facă universul papirusul ce-l ține
cu legământ iubirea, doar printr-o gălăgie

și-o cupă de șampanie? E plin de artificii
în strâns de mâini, săruturi, în dragostea de taine.
Și-n casele de piatra s-ascundă umbra fricii
lumina se despoaie. Eu n-am ieșit din haine.


Sunt cel ce-n colivie nu își dă cântării glas.
Nu știu de sunt plecat sau de-s noul venit.
Mă numără mulțimea, `n secunde am rămas:
Deoparte cel ce râde, de alta-s răstignit.