mi-e milă de iarnă. aici unde sunt
nu mai are aproape niciun piculeț de zăpadă curată, se târăște
înghețată
pe trotuare,
cerșind, suspinând: „mi-e frig”.
frigul e tot ce a mai rămas,
ne mestecă plămânii și nu ne lasă să vedem
cerul dacă e senin sau înnorat, să știm
dacă să zâmbim albastru
spre soare
sau să închidem câte un ochi, neiertători;

mi-e milă de iarnă. deși nimeni nu a promis
că se vor întoarce frunzele,
am văzut ieri garduri, vii când trebuiau să fie moarte -
înverzind;

mi-e milă de iarnă.
mi-e milă de ciorile înfuriate de pe acoperiș.
mi-e milă de geamurile înfumurate, împănate cu instalații luminoase.
mi-e milă de buzele mele crăpate de ger.
mi-e milă de ger, că nu ne are decât pe noi ca victime.
mi-e milă de țiganca cu vâsc de vânzare.
mi-e milă de singurătatea care caută o altă singurătate
într-un anotimp fără zăpadă.

mi-e dor de iarnă. pe someș
pescuiesc umbre roz cu cizme de cauciuc
la copcă.

2007.12.23