rănile noastre adânci cât
să bagi o lume întreagă
cu toate umbrele și cărările ei
cu ochii ei sticloși lăsați
la uscat
cu hainele întoarse pe dos
ca într-un carnaval burlesc
în care o cauți printre petice
și nu mai găsești decât cuțitele
acelea pe care ți le-ai scos
din trup după ce ea a plecat